sâmbătă, 8 septembrie 2012

suntem dar oare suntem apreciate....

Suntem minunate atunci când zâmbim , când sufletul zburdă de fericire , când lacrimile ni se par dulci , când uităm de tot ce este rău pe lume și glumind trecem peste toate .

Suntem splendide când devenim mămici sau bunici .

Suntem speci

ale pentru că reușim să ne sacrificăm pentru cei dragi și ne mulțumim cu puțin .

Suntem simple pentru că iubim natura , iubim soarele , iubim florile ,iubim gesturile mici făcute din suflet .

Suntem copile atunci când dăruim întreaga noastră viață bărbatului pe care îl iubim , adormim privindu-l , pretindem doar momente frumoase și cuvinte drăgălașe .

Suntem elegante pentru că nu exagerăm , ne facem întotdeauna socotelile și cântărim fiecare posibil exces .

Suntem complicate pentru că nu știm când este DA și când este NU , ascultăm ce ne șoptește inima , iertăm pe cine nu merită și ne supărăm pentru că ne pasă .
Ne pasă . Suntem geloase pentru că ne pasă . Suntem îngrijorate pentru că ne pasă .


Suntem colorate , suntem speciale .

just me ...




Mă consider un om norocos .
Mă consider un om încojurat de iubire .
Mă consider un om cu de toate .

Întâi de toate sunt om .
Apoi sunt o fire visătoare , o fire încăpățânată , o fire romantică , o fire pesimistă , câteodată sunt și optimistă . Am o mie de trăsături . Am o mie de slăbiciuni . Am o mie de tabieturi . Am o mie de motive pentru a fi așa cum sunt .
Cine mă cunoaște știe că plâng des . Plâng de fericire , plâng când viața mă pune la încercare , plâng când doare , plâng când am sufletul obosit , plâng și renunț la masca de fier pe care o port în fiecare zi .
Când plâng nu mă consider o persoană slabă sau lașă .
Mă consider om . Mă consider suflet . Mă consider femeie . Puterea de a merge înainte nu o avem întotdeauna .
Avem nevoie de nopți nedorimite , lacrimi sărate și vorbe calde . Avem nevoie de câteva minute pentru noi. Ne ascundem în camera noastră , sub plapumă și ne dăm viața peste cap . Sortăm amintirile , ne întrebăm de ce am făcut anumite alegeri , ne pare rău dacă am rănit pe cineva , ne pare rău pentru că n-am ales cum trebuie .
Cine mă cunoaște nu mă judecă . Cine mă cunoaște mă înțelege și mă iubește așa cum sunt .

Plâng , râd , iert .

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

punct iin loc de"..."


E a ”n” oară când şterg începutul acestui post…nu ştiu dacă ar trebui să aibă o introducere anume sau dacă să aibă o introducere pur şi simplu. Viaţa e imprevizibilă, iubirea nu e un bun garantat oricât de mult am vrea asta, oamenii se schimbă uneori în bine, alteori în şi mai bine pentru alţii, lucrurile se întâmplă chiar dacă tu nu vrei şi nu se întâmplă atunci când tu ai vrea, oamenii pe care-i iubeşti poate nu te vor mai iubi la un moment dat, pe alţii s-ar putea să nu-i mai iubeşti tu, îţi este teamă de durerea pe care ai putea s-o simţi dar câteodată ignori durerea pe care o poţi provoca,  cei ce te trădează o pot face cu sau fără implicarea ta, tu poţi înşela la rândul tău voluntar sau involuntar, poţi iubi platonic sau poţi fi iubit platonic, poţi plânge pentru că sufletul ţi-a fost călcat în picioare, dar şi alţii pot fi călcaţi de tine, drama ta este întotdeauna cea mai intensă, dar drama altora poţi fi tu…oamenii şi sentimentele nu sunt bunuri garantate, nu le iei şi le pui în vitrina existenţei tale…pentru că pe ele se aşterne praful şi tot praful se alege atunci când ele se sparg.
Acest post este dedicat celor care au fost trădaţi, celor care au trădat, celor care nu fac nimic dar vor ca alţii să facă totul pentru ei, celor care cred că li se cuvine iertarea la nesfârşit pentru că au fost iertaţi de prea multe ori, celor care nu cred că li se poate întâmpla lor, celor prea siguri pe ei, celor care se joacă la infinit cu sentimentele oamenilor, despoţilor sentimentali, smiorcăiţilor care cred că 2-3 lacrimi parşive vor întoarce ca de obicei roata în favoarea lor, celor superficiali pentru care alţi oameni sunt doar simple etape dar care vor să fie singura etapă pentru alţii…nouă tuturor visătorilor, trădătorilor, iubitorilor, perverşilor sentimentali, egoiştilor, eternilor îndrăgostiţi fie de o persoană, fie de conceptul de îndrăgosteală, căutătorilor de pasiune, de echilibru, de viaţă, de stabilitate, de bani, de plăceri de moment, de …. să luam aminte: roata se întoarce mereu şi la toate există un sfârşit care de cele mai multe ori nu e cel din “fanteziile” noastre. Iar când în loc de “…” vom primi un mare Punct, felul în care îl vom pune ne va defini ca şi oameni.